OGNI NOT
Pase anca mi le jornàde
a tirar la caréta,
co la testa basa,
spes a naSàr la pólver.
Ma quand rua la not
Ela la gnen
co le so ale de aria
e la me porta in alt,
sempre pì in àlt,
onde no ghe n’è pì
né carète né polver,
ma zitere che sona e po’ violin
e creature fate de lus
che bàla sol che par mi.
Ogni not mi la spète
Cet, cet, al scur.
Ela la rua e la me baЅa.
La è la me MuSa
che me gnen a tor.






